Conformism

... deloc nu singuratic :)

Intro

Acest post e despre natura umană și deciziile pe care suntem forțați să le luăm din cauza conformării. Cum suntem manipulați, la fiecare pas și peste tot. Pentru a înțelege în ansamblu mesajul, e nevoie de atenție sporită, căci fiecare parte a articolului este importantă. Dacă nu puteți oferi atenție sporită din anumite motive (lene, oboseală, lipsă de interes) - treceți pe-alături căci pe lângă careva curiozități n-o să aflați nimic, și eu nu doresc să fiu cauza timpului pierdut în zădar.

Care-i baza acestui articol?

Observări personale care-mi aparțin mie, dar și unor savanți. Unde e vorba de știință o să încerc să specific cum de găsit ceva surse.

Pentru ce să citești?

Cunoașterea acestei naturi ale sale, poate ajuta în luarea deciziilor corecte, și nu cele care se conformă cu "normele".

Deci...

Ce înseamnă "a se conforma" în contextul acestui articol? Aceasta înseamnă a lua o decizie sau o atitudine în baza următoarelor criterii:

• Prietenii mei au luat aceeași decizie/atitudine
• Familia a luat această atitudine sau consideră că decizia aceasta este corectă
• Societatea dictează ce e corect și ce nu

Câteva exemple:

În fiecare zi ne conformăm cu moda. Toamna când vremea se răcește brusc, sau primăvara când se încălzește, poți lua decizia să te îmbraci altfel, să iai sau să nu iai scurta de ex. Dar ieși afară și vezi lumea în cojoace primăvara sau în tricouri toamna. Vei fi unicul îmbrăcat diferit. Din acest motiv mulți se îmbracă așa cum văd lumea că se îmbracă, deși decizia corectă ar fi de a se îmbrăca în dependență de comfort în condițiile meteo respective.

Când dorim să trecem strada la o intersecție. Semaforul e roșu pentru pietoni, și cineva se apucă să treacă strada. Exemplul lui e urmat încă de cineva la fel de îndrăzneț sau discreierat (depinde cum privești). Iar când mai mulți o fac, toți pietonii se conformă deciziei colective de a traversa strada neregulamentar, cu risc sporit pentru viață și sănătate.

La o petrecere cu ospăț, invitații de regulă stau cuminți la masă, și mulți nici nu se apucă să mănânce, conformându-se deciziei tuturor de a aștepta. E suficient vreo 10% să înceapă să mănânce, și toți se apucă să facă același lucru. La fel și cu dansul. Din cauza asta la nuntă ori se angajează profesioniști care impun un nou standard de comportament (anume de a dansa) ca restul să se conforme, ori vorniceii cunosc că aceasta e responsabilitatea lor. Fix așa și bocitoarele la înmormântări sunt angajate, inclusiv pentru a fi mai ușor rudelor să se conforme deciziei colective de a-și da frâu liber emoțiilor.

În toate cazurile de mai sus, noi știm care ar fi decizia corectă. Noi știm că trebuie să ne îmbrăcăm ca să ne fie comfortabil, însă ajungem să purtăm haine necomfortabile în condiții meteo nefavorabile. Noi știm că sunt reguli scrise care reglamentează circulația, însă ajungem să le încălcăm în detrimentul tuturor participanților la circulație. Noi știm că dacă ne e foame și stăm la masă, trebuie să mâncăm, dacă vrem să plângem - plângem, dacă vrem să chiuim - chiuim, evident toate în circumstanțele potrivite. Însă oricum decizia noastră de fapt nu e a noastră, ci e dictată de cei din jurul nostru.

De ce?

Căutând informație despre comportamentul social uman, studiat de domeniul numit "antropologie", o să aflați că aceasta face parte din comportamentul social. Noi avem un instinct foarte puternic, de a face parte din vreun grup. Suntem niște cameleoni sociali. Ne schimbăm totalmente în dependență de oamenii ce ne înconjoară, deoarece avem această nevoie vitală de a face parte dintr-un grup.

De ce așa? Deoarece în cursul milioanelor de ani, cei fără acest instinct luau decizii obiective, și nu se încadrau atât de bine în societate. Iar omul fără societate este un nimic. Omul fără societate moare de foame în frig. Da, societatea este vitală. Cu cât mai mulți oameni se identifică cu tine, se aseamănă cu tine, cu atât mai multă susținere ai datorită empatiei. Persoanele celea te vor ajuta, deoarece se regăsesc pe ei înșiși în tine, deoarece tu ai fost un cameleon, un fățarnic care a arătat fețe diferite în comunități diferite.

Aceasta de obicei nici nu e o decizie rațională, ci un instinct în noi. Noi citim pe oamenii din jur după ochi și expresia feței, urmărim ce fac ei, și repetăm întocmai. Nu din cauza că vrem, ci din cauza că așa suntem. Ceea ce noi facem aproape niciodată nu e ceva ce trebuie să facem, ci ceva ce am văzut că fac toți cei din jur.

Vreți să vă priviți dintr-o parte?

http://freekvermeulen.blogspot.com/2008/08/monkey-story-experiment-involved-5.html

Descriu acest experiment:

5 maimuțe au fost plasate într-o cușcă, iar sus a fost agățată o banană, spre care se putea de urcat pe scară. În momentul în care vreo maimuță începe să urce pe scară, toate maimuțele sunt stropite cu apă rece ca ghiața.

Deci o maimuță urcă, toate sunt stropite. A doua urcă - toate sunt stropite, ș.a.m.d. Ele au învățat că nu se poate de urcat.

Savantul a schimbat una din maimuțe pe alta, care idee n-are despre ce a fost anterior. Nimeni din cele 4 nu mai urcau căci cunoșteau despre apă. Iar când maimuța nouă a încercat să urce, celelalte 4 au împiedicat-o și au bătut-o, transmițând mesajul că nu se poate de urcat. A fost o decizie rațională din partea celor 4 maimuțe de a face asta, căci sunt informate despre consecințe.

Apoi pe rând au fost schimbate toate maimuțele. La urmă fiind total 5 maimuțe, din care nici una idee n-avea de apa rece, dar oricum, când maimuța nouă încerca să ia banana - celelalte 4 o băteau. De ce și pentru ce? Deoarece așa trebu.

Voi sunteți aceleași maimuțe în acest comportament. Nu credeți? Priviți alt experiment, cu copii, unde judecata rațională este supresată de către instinctul de a repeta și de a face totul exact cum cei din jur, pentru a se încadra cât mai bine în societate studiindu-i și replicând comportamentul.

În experiment s-a dat o cutie neagră cu ceva bun înăuntru. Cimpazeii și copiii au primit instrucțiuni cum să ajungă la bunătate. Ambii au repetat. Splendid.

A doua parte a experimentului - lor li s-a dat o cutie de aceeași formă și construcție, doar că transparentă. Cimpazeii au văzut unde e bunătatea și au luat-o imediat (decizie rațională). Copiii însă au întreprins același ritual fără de sens, deoarece repetă, deoarece așa trebuie, deoarece așa fac toți și ei n-o să facă ceva diferit.

Non-conformiștii

Nu, ei tot sunt conformiști. Ei se conformă unui alt colectiv, care a hotărât să nu se conforme regulilor și normelor oamenilor obișnuiți, deoarece ei vor să facă parte dintr-un colectiv "deosebit". În rezultat de fapt se primește ceva și mai aiurea. Conformiștii (oamenii obișnuiți) au cizelat obiceiurile și practicile deja, acestea devenind deseori chiar folositoare. De ex. nu vezi pe nimeni cu scurtă dar afară-i frig? Probabil a venit un nor și a bătut un vânt, iar peste jumate de oră iarăși o să fie cuptor. Oamenii din jur cunosc asta, iar tu nu, și dacă te conformezi - câștigi în acest caz. Cum nu dai, conformismul e un mecanism care a dezvoltat societatea, prin greșeli și erori eliminând influența societăților slabe, și fixând influența societăților cu reguli mai eficiente.

Și ce?

Cunoscând despre acest aspect al caracterului nostru social, putem acționa mai informat în viață. Ne conformăm deoarece așa a fost bine, deoarece așa am devenit cea mai influentă specie de pe glob. Dar, de fiecare dată trebuie să ne amintim despre cine suntem și de ce facem chestiile pe care le facem, și să ne întrebăm "dar este vreun sens?", ca să nu fim acele 4 maimuțe care o bat pe a cincea fără de sens.

Și țineți minte, că asta se referă nu atât la decizii, cât la atitudini. Fiind adolescenți, de câte ori "ne plăcea" și asta coincidea cu ce le place majorității. Însăși faptul că muzica e despărțită pe generații este un efect al conformismului. Adolescenții vor un grup al lor, care se conformă regulilor proprii, iar generațiile mai în vârstă se regăsesc în oamenii care ascultă altfel de muzică.

Dați-vă seama ce faceți pentru a vă conforma, și ce faceți din cauza că e corect.

Dați-vă seama ce credeți voi, și ce cred cei din jur în locul vostru.

Decideți singuri din ce va avea mai mult de câștigat atât viața voastră, cât și viața celor din jur. Nu ignorați faptul că esența noastră de animal social permanent dorește să ne înșele, să ne facă să credem că deciziile noastre sunt raționale, obiective și bine gândite, când de fapt nu e nimic altceva decât o repetare. Astfel mai rar veți repeta prostii (mă refer la fumat de ex, care e un viciu născut prin conformare).

Și să mă ierte toți pe care i-am atins cumva în acest articol. Nu am vorbit de rău despre voi deloc, și nici n-am vrut. Eu doar am documentat acest aspect al psihologiei. Totuși o să mai fac încă un pas:

Religia. Totuși mi se pare că religia este întruchiparea cea mai complexă a conformismului. Ca să înțelegeți de ce zic asta, vă dau câteva întrebări. De ce religiile au hotar? De ce un copil născut într-o familie de musulmani va fi practic sigur musulman, iar un copil născut într-o familie de creștin va fi aproape sigur creștin? De ce obiceiurile și regulile descrise de un rezultat al conformismului absolut ar trebui să aibă superioritate asupra regulilor dictate de rațiune?

Dar eu ce-s, cu stea-n frunte?

Eu sunt om, și deseori am observat la mine același comportament pe care l-am descris aici. Doar că eu sunt conștient de existența lui, și mă strădui să mă distanțez de el. Criticând natura umană m-am criticat și pe mine. Însă e critică constructivă, care ar trebui să ajute la eliminarea multor vicii.

Follow-up-uri:

Tema dată e o introducere într-un mod de gândire obiectiv, care ajută să iai concluzii corecte în diverse situații. Sper aceasta să vă ajute să judecați mai bine în întrebări ce țin de bunăstarea materială, sănătate, și atitudinea față de sine.

• Majoritatea înșelătoare (în proces)
• Autoritate nu înseamnă dreptate (în proces)
• Ignoranța nu justifică procesul (în proces)
• Persoana versus gândurile ei (în proces)

Urmăriți dacă sunteți intrigați, și curând vor apărea și articolele respective, derivate în sens din clasificarea "argumentum ad ...".

Greșelile Femeilor, partea 2

Mde, totuși acela nu va fi un post singuratic. Soția mea a citit, și mi-a atras atenția încă la ceva foarte important. Tot eu i-am zis asta, dar ea mi-a amintit. Ce-aș face eu fără de ea... M-aș prăpădi în pământ.

Greșeala Nr. 9 - Zi-i ce vrei, serios

Multe fete sunt învățate de mititele de societate și de părinți, că bărbatul singur trebuie să-și dea seama ce trebuie să facă, ce să zică, etc. De unde? Noi nu suntem telepați. Serios, de unde? Noi idee nu avem ce vreți și ce se petrece în capurile voastre decât doar în cazurile când ne ziceți. Unii se descurcă parțial, dar nici cei mai iscusiți nu pot depista adevăratele gânduri și emoții ale fetelor.

Situația se agravează mai ales în pat. Hz câte, posibil și 70% din femei în Moldova nu știu ce-i asta orgasm. Pentru multe sexul e asociat cu durere acolo, dar care trebuie răbdată pentru ca bărbatu să fie fericit. Și chiar mai rău! Ele mimează orgasmul, ca el să creadă că ia ce de bine face. Și data viitoare el fix așa va face, doar că cu mai mult zel, căci de fapt bărbații se simt bărbați când femeia se topește în extaz alături de el. Și dacă ea mima orgasmul când el fără de milă o bătătorea, acum el o va face și mai tare, până la sânge, că ei așa-i place. Și pentru ce? Ziceți ce vreți, io-maio! Da, zi-i "mai așa", "mai altfel", "eu vreu așa", "eu vreu acolo", "eu vreu aceea". Fără rușine, fără tabu. Unde deam rușine când deja sunteți acolo?

Nu înseamnă că el va face tot ce vrei, dar cel puțin va cunoaște, și va putea acționa cunoscând ce vrei.

Greșeala Nr. 10 - Zi ce nu-ți place

"-Iubito, tot e bine? -Da, perfect, tu cum crezi?". WTF? Fetelor, vreți să vă fie bine? Vreți să fiți fericite? Ziceți normal, ca oameni care pot vorbi, "nu-mi place că de aniversarea logodnei nu mi-ai dat măcar o floare". Poate suna bizar, poate el la 40 de ani a și uitat când a propus căsătoria. Dar cel puțin el poate vorbi cu tine, să te liniștească, în loc să se ducă la cârciumă să înece amarul, și tu să ai un bețiv la casă. Și nu e vorba doar despre aniversări. Orice supărare, orice neînțelegere, zi-i ce nu-ți place, și zi acum.
Multe nu zic, le strâng, poate le scriu în caiet, ca apoi când vine momentul - să le arunce pe toate și deodată, ucigând orice rămășițe de om în bărbatul cela. După asta să nu vă așteptați la altceva decât "bețivan la casă".

Aici văd că s-a rezumat la comunicare. Fiți deschise cu partenerul. Comunicați și ascultați. În comunicare e cheia rezolvării oricăror conflicte și neplăceri.

Greșelile femeilor

Salut lume! Pe scurt nu la temă: nu doresc blog, dar doresc să transmit un mesaj, deci poftim un post singuratic, pe blog :)

Dragi și stimate fete și femei, recent mi-a ajuns în atenția mea unele probleme în ceea ce ține relația între femeie și bărbat, mai ales în cazul Moldovei. Doresc aici să descopăr câteva mituri, în speranța că cineva își va îmbunătăți viața.
Dar cine-s eu să dau sfaturi și să dezvălui mituri? Sunt căsătorit de 6 ani. Sigur, nu e mult, însă în acești 6 ani ne-am certat doar de 1-2 ori așa încât n-am vorbit jumate de oră unul cu altul. Și asta tot era la început. De vreo 4 ani nici o ceartă. Comunicăm mult, vorbim pe diverse teme, eliberăm tensiunile când ele abia apar, avem respect unul față de altul. Mărog, poate ne potrivim atât de bine, însă consider că există probleme în societate care afectează pe multe alte cupluri, și iată multe greșeli pe care le fac anume femeile (sunt multe și din partea bărbaților, dar nu-s eu cel care le cunoaște bine).

Greșeala Nr. 1 - Atitudinea inițială

Am văzut 2 părți opuse. Unele (dar deja puține) mame, mătuși, prietene sfătuie fetele să aibă grijă de bărbat, să facă totul cum cere. Altele sfătuie invers - să nu-i facă nimic, să fie ca o prințesă și el să-i umble din urmă.

Dragi doamne și domnișoare, ambele cazuri descriu o relație fără echilibru. Ambele cazuri nu pot face altceva decât să creeze abuzuri de putere. În primul caz bărbatul va socoti femeia drept slugă dăruită, și poate și o va bate. În al doilea caz el nu va dori să aibă nimic în comun cu acea femeie. Fiți OM, nu muiere sau cățea.

• I-i foame? Cât acolo să-i prăjești 2 ouă în tigaie? Ai pus pe foc, turnat ulei sau unt, stricat 2 ouă din frigider, vii peste 2 minute, le pui în farfurie și-i oferi. Gata. El apoi îți va face ceai când îți va fi sete, deoarece când a avut nevoie, tu l-ai ajutat.
• Cere sarmale și răcituri în fiecare săptămână? Pune-l pe el să ajute, să spele blidele, să stea cu tine. Sau dacă e ocupat cu altceva în acel moment - fă-i sarmalele celea drept laudă pentru lucru pe care-l face. El va răspunde cu aceeași monedă.
• Tu aduci bani în casă? Lasă-l pe el să aibă grijă de casă atunci.
• Ambii lucrați? Împărțiți rolurile acasă. Fiți înțelegători când cineva are un lucru fizic mai greu și lăsați să se odihnească acasă. Vorbiți, discutați.

Nu merge așa? Nu poate fi nici vorba de relație.

Greșeala Nr. 2 - Lauda și complimentele (lipsa lor)

Există în societate o opinie sexistă că bărbații trebuie să zică lucruri frumoase femeilor, și nu invers. Cea mai mare prostie care poate fi într-o relație. Și femeia și bărbatul sunt același om, doar că la gestație hormonii au făcut la fete clitoris dar la băieți penis. Ei și mai încolo hormonii s-au jucat cu reacțiile la stres. În rest e același lucru. Dumneata, iubești să-ți zică ce păr frumos ai, ce deșteaptă ești, ce gustos gătești, ce frumos te îmbraci, ce important lucru faci la serviciu? Păi, el la fel se topește de la vorbe frumoase. Mai ales dacă-l lauzi pentru ceva ce a făcut. Cresc tocmai urechile de la asta, inima se înmoaie, și pentru asta el îți va aduce toată lumea la picioarele tale. Lauda e probabil cel mai puternic instrument.

Greșeala Nr. 3 - Principalul e să arăt superb.

Nu. Important e să nu se plictisească cu tine. Creați amintiri împreună, discutați-le, întrețineți relația, nu aspectul fizic. Sigur, nu e bine să arăți ca o mătăhală chiar, dar nici 2 ore de gătit și machiat în fiecare zi. Mai bine cheltui timpul pentru a-ți dezvolta vreo latură. Interesează-te în sferele de care el e pasionat, află mai multe, găsește noi teme pentru discuții. Caută și introdu-l în domenii noi pentru el care să-i fie interesante (filosofie, fantastică, economie, fitness, artă (muzică, filme, pictură, sculptură, arhitectură, etc), călătorii, istorie (mai ales legată de vreun anumit loc)).

La urma urmei, "frumos" (în sens de Barbie) o să arăți până pe la 35 de ani. După asta tot ce rămâne e caracterul, cunoștințele, amintirile, sentimentele. Dacă nu le construiești din timp - rămâi cu nimic. O "pustîșkă" cum zic rușii.

Greșeala Nr. 4 - Idiotu' s-a uitat la alta, nu vorbesc cu el 2 zile, îmbrac chiloți de fier cu lăcată pe o lună.

Serios? Omul e om. Fetele și femeile se uită la băieți frumoși (uneori și la fete frumoase). Băieții și bărbații se uită la fete frumoase (iarăși, uneori și la băieți frumoși). Asta nu înseamnă deloc că amuș se va duce și se va pupa sau se va culca cu ea. Așa e natura omului, să se uite la aspecte care la noi se asociază cu sănătatea. Mai ales după o iarnă lungă când încep să apară acele aspecte de după cojoace. Indiferent de sex, nu poți ignora frumusețea unei persoane. Cineva din voi vrea să spună că sculpturile lui Michelangelo sunt urîte? Sau picturile renascentiste și moderne din curentul realist nu pot fi admirate de cineva care se află într-o relație sau care sunt de același sex cu subiectul? Nu! Oamenii sunt frumoși. Eu ca bărbat o să admir bărbați frumoși pentru că sunt frumoși, și fete frumoase pentru că sunt frumoase. Fetele mai mult deoarece creierul meu de bărbat o să-mi zică "uite la formele celea sănătoase și fertile". Și am noroc de o soție minunată care înțelege asta, și mă face să mă simt liber, să nu ascund asta, să fiu sincer cu ea și cu mine.

Greșeala Nr. 5 - Trebuie să-i aduc aminte constant de tot ce n-a făcut.

În engleză asta se numește "nagging". El știe bine ce are de făcut și ce n-a făcut. El vine acasă obosit, vrea odihnă, vrea pace, dar primește cuie-n cap. Cine vrea asta? Iarăși, laudă-l pentru ceea ce-a făcut, și el va face mai multe ca să fie mai des lăudat. Și va veni mai bucuros acasă și nu va avea răbdare mai repede să te vadă.

Greșeala Nr. 6 - Se ocupă cu prostii în loc să ...... ceva

Deseori se întâmplă când un om (bărbat sau femeie) evadează de rutina zilnică, într-un domeniu interesant lui. Hobby se mai numește în engleză. Sunt multe. Unii pur și simplu stau singuri și meditează la ceva. Alții se uită noaptea la stele, alții joacă, alții construiesc modele de mașini și avioane, etc. Lui îi place asta. El primește plăcere de la asta, se calmează cu asta. Atât timp cât activitatea asta nu e dăunătoare, a o interzice sau a o critica e o greșeală imensă. Dă-i voie să fie el însuși, să se manifeste în modul în care el să se simtă ca un individ aparte de restul, să înțeleagă că relația nu l-a lipsit de esența sa, că nu a pierdut ceva important în urma relației. Nu te băga. Măcar asta fă. Dar dacă te bagi - arată interes, poate asta va fi un nou domeniu despre care ați putea discuta, schimba experiență, să vă cunoașteți mai bine. Dar dacă nu - serios, măcar nu te băga. Asta e cel mai ușor.

Greșeala Nr. 7 - Gelozia și controlul

• "Și? Undi-ai fost?"
• "Ora 6 și 5 minute. Trebuia să fii acasă 5 minute în urmă. Pe unde-mi îmbli? Cu cine?"
• "Di și ti-a sunat Tania pe mobil? Și-i trebu di la tine sâmbătă când nu-i zi de lucru?". 

De când "a fi cu cineva" înseamnă o cortină de fier în care nu poți avea nici un tip de relație cu orice persoană de sex opus? De când relația înseamnă să ai pe KGB la curul tău?
Dă-i omului aer. Dă-i niște libertate. Dacă nu ai încredere în el să fie undeva cu o cunoscută la vreo discuție, ce relație mai poate fi? Încrederea lipsește. Construiți încrederea, lăsați gelozia la o parte. Asta se referă și la bărbați. Unii parteneri (femei sau bărbați) devin tocmai agresivi din acea gelozie. Dacă sunteți geloși atât de tare - învățați-vă să vă stăpâniți. Dacă suferiți de așa gelozie din partea partenerului - discutați, încercați să vă educați partenerul, iar dacă nu merge - nu aveți ce căuta alături de el.
Interdicțiile doar îl vor îndepărta pe el.

Greșeala Nr. 8 - ***(ceva)*** e pentru perverși

Ămmm, nu. Toate persoanele au fantezii sexuale. Ele sunt subconștiente tocmai. Vin în visuri uneori. Sunt careva motive, careva ipostaze, de la care doar gândind inima începe a bate sălbatic chiar și atunci când sexul de rutină nici nu atrage pe unul din parteneri. Toți au și fantezii "perverse", adică care se deosebesc de un standard acceptat în societate. Mulți oameni se simt vinovați din cauza asta, se văd stricați, răi. Și nu negați că nu e așa, căci probabil pur și simplu v-ați autoconvins și bine înhibați asta. Ei bine, chiar dacă nu admiteți să aveți astfel de fantezii, acceptați faptul că e normal ca ele să fie, căci partenerul probabil nu le înhibă atât de bine. Învățați-vă să vorbiți despre ele. Și dacă ceva coincide? Nu vă oprește nimeni atât timp cât nu încălcați drepturile altor persoane. Înhibarea lor sau punerea în categoria "tabu" nu va aduce nimic bun. Va spori probabilitatea că partenerul va căuta "alternative", pe cineva care-l va asculta măcar, dacă nu va înfăptui fanteziile.

În fine. Înșelăciunea.

Ne-am deprins să judecăm înșelăciunea. Însă cel mai des (dacă nu tot timpul) asta-i o problemă în ambii. Asta-i rezultatul unei relații disbalansate, când cineva nu primește totul de ce are nevoie. Și nu e vorba de sex doar. 

• Tu nu-l lauzi? Alta va face.
• Tu nu-l alinți deloc? Alta va face.
• Tu te-ai supărat și ai îmbrăcat chiloți din fier cu lăcată? Alta îl va primi.
• Nu te dezvolți la rând cu el, devii plictisitoare? Alta e mai interesantă. 
• Tu îl bați la cap constant? Alta îl va ajuta să evadeze. 
• Tu nu vorbești cu el să vezi ce vrea? Alta îl va asculta.
• Vorbești dar ai tabu-uri? Alta va vorbi deschis.
• Tu îi strici dispoziția constant? Alta o va ridica.
• Tu te comporți ca o slugă? Alta se va comporta ca partener.

Și principiile acestea sunt universale, adică țin de ambii parteneri. Sigur, nu înseamnă că cel care înșeală nu e vinovat. E vinovat pentru că și-a permis să fie egoist, pentru că fericirea proprie a fost mai importantă decât stabilitatea relației și fidelitatea.
La urma urmei toți suntem aceiași copii. Cu cât mai tare ne interzici ceva - cu atât mai tare dorim.

* Scris în baza informației din diverse surse. Cunoscuți, prieteni, colegi, rude și prietenii rudelor.
** Nici într-un caz nu îndemn pe cineva să urmeze toate aceste sfaturi tot timpul. Pur și simplu aveți în vedere. Creați un echilibru în relația voastră folosind aceste principii. Stăpâniți-vă bărbatul și lăsați-vă stăpânit de el.

Partea 2